În timp ce primii doi ani ai vieții unui copil sunt petrecuți în crearea primului „simț al sinelui” al copilului, majoritatea copiilor sunt capabili să facă diferența între ei și ceilalți până la al doilea an. Această diferențiere este crucială pentru capacitatea copilului de a determina cum ar trebui să funcționeze în relație cu alte persoane. Părinții pot fi văzuți ca primul profesor al copilului și, prin urmare, o parte integrantă a procesului de învățare timpurie. Procesele de atașament din copilărie timpurie care au loc în timpul copilăriei timpurii, cu vârsta de 0-2 ani, pot avea influență asupra educației viitoare. Cu o îndrumare și o explorare adecvată, copiii încep să devină mai confortabil cu mediul lor, dacă au acea relație stabilă care să-i ghideze. Părinții care sunt în concordanță cu timpii de răspuns și emoțiile vor face în mod corespunzător acest atașament de la început. Dacă acest atașament nu este făcut, pot exista efecte dăunătoare asupra copilului în relațiile și independența lor viitoare. Există tehnici adecvate pe care părinții și îngrijitorii le pot folosi pentru a stabili aceste relații, care la rândul lor le vor permite copiilor să fie mai confortabil în explorarea mediului lor. Academic Journal Reference Aceasta oferă cercetări experimentale privind accentul pus pe acordarea de îngrijiri care efectuează atașamentul. Educația pentru tinerii studenți îi poate ajuta să exceleze din punct de vedere academic și social. Cu expunere și planuri de lecție organizate, copiii pot învăța orice doresc. Instrumentele pe care învață să le folosească în acești ani de început vor oferi beneficii pe tot parcursul vieții succesului lor. Din punct de vedere al dezvoltării, având structură și libertate, copiii sunt capabili să își atingă întregul potențial. Educația timpurie se concentrează adesea pe învățarea prin joc, pe baza cercetărilor și filozofiei lui Jean Piaget, care presupune că jocul satisface nevoile fizice, intelectuale, de limbaj, emoționale și sociale (PILES) ale copiilor. Curiozitatea și imaginația copiilor evocă în mod natural învățarea atunci când sunt neîngrădiți. Învățarea prin joc va permite copilului să se dezvolte cognitiv. Astfel, copiii învață mai eficient și dobândesc mai multe cunoștințe prin activități precum jocul dramatic, arta și jocurile sociale. Tassoni sugerează că „unele oportunități de joc vor dezvolta anumite zone individuale de dezvoltare, dar multe vor dezvolta mai multe zone”. Astfel, este important ca practicanții să promoveze dezvoltarea copiilor prin joacă, folosind diferite tipuri de joacă în fiecare zi. Permiterea copiilor să ajute să pregătească gustările ajută la dezvoltarea abilităților matematice (raport unu-la-unu, modele etc.), leadership și comunicare. Orientările cheie pentru crearea unui mediu de învățare bazat pe joacă includ oferirea unui spațiu sigur, supraveghere corectă și profesori instruiți, conștienți din punct de vedere cultural, care cunosc fundația Early Years Foundation.
